Lupta anti-covid vazuta din interiorul sectiei de la Dej | VIDEO REPORTAJ
De aproape o saptamana, medicii si asistentele de la Spitalul Municipal din Dej trateaza pacienti confirmati cu noul coronavirus, iar cazurile nu sunt deloc usoare. Am decis sa le fac o vizita pentru a va arata ce se intampla in interiorul saloanelor si…chiar daca suna clișeic, pentru a va arata cum si Dejul lupta in prima linie impotriva COVID-19.
Totul incepe din asa zisa ZONA CURATA sau ZONA VERDE, aflata in vecinatatea sectiei COVID. Aici, medicii, asistentele, infirmierele dar si noi, imbracam acele echipamente speciale, pentru a elimina orice risc de contaminare odata intrati pe sectie. Combinezon, doua masti de protectie, doua perechi de manusi, viziera, capelina si o pereche de cizme. Toate trebuie imbracate de fiecare cand se trece in spatele usii pe care scrie „SECTIA COVID-19”.
In sectia COVID de la Dej sunt tratati 30 de pacienti bolnavi de aceasta afectiune, cu forme medii si severe ale bolii, si care au nevoie de supraveghere permanenta. De acestia se ocupa doi medici, 20 de asistente si 15 infirmiere.
Inca de la inceputul pandemiei, medicilor de aici le treceau prin mana pacienti pozitivi, dar dupa confirmare, acestia erau trimisi la Cluj-Napoca. Acum, aici, sunt consultati, diagnosticati si primesc tratament. Au fost si cazuri in care, din pacate, pacientii nu s-au mai putut intoarce la familiile lor, dar majoritatea de la Dej s-au facut bine si s-au intors acasa.
Unul dintre cei doi medici de pe sectia COVID de la Dej este Laura Coman. Fiind de specialitate, stia ce inseamna o pandemie, dar in urma cu 9 luni nu s-a gandit ca lucrurile vor merge atat de departe.
„Este o perioada dificila, mai ales ca am avea nevoie de mult mai multe locuri, 30 de paturi sunt insuficiente. Acum fiind sectie la Dej, nu mai avem posibilitatea sa transferam catre alte spitale. Sectiile de ATI din Cluj sunt ocupate, mai sunam din cand in cand pentru cazurile severe, dar ne spun – nu exista locuri. Trebuie sa ne descurcam pe plan local”, ne-a declarat dr. Laura Coman.
Printre pacientii ingrijiti aici este si domnul Emilian, a carui stare de sanatate se imbunatateste de la o zi la alta si in curand va pleca acasa.
„Primele simptome au aparut acasa, nu stiu de la cine am luat, nu am iesit in oras sau sa am pe cineva in vizita, pe aproape. Ma simteam asa…fara pofta de mancare…nu puteam sa mananc”, ne-a declarat barbatul in varsta de 70 de ani.
Pentru a putea functiona ca o sectie de Covid, spitalul a fost nevoit sa se reorganizeze, dar un avantaj l-a reprezentat corpul de cladire amplasat separat in curtea unitatii unde si pana acum erau tratati pacientii cu boli contagioase. In urma cu o luna, autoritatile centrale spuneau ca in viitor, fiecare spital va fi nevoiti sa infiinteze o sectie dedicata acestei afectiuni, dar la Dej lucrurile s-au intamplat exact invers…si nu in mod negativ. Cererea pentru o sectie covid a venit chiar din partea spitalului.
„Pe masura ce pandemia a evoluat, pe masura ce numarul de cazuri a crescut, am fost in situatia in care transferul pacientilor din Dej si localitatile adiacente a devenit din ce in ce mai dificila. Daca la inceput reuseam sa transferam pacientii in aceasi zi, a doua zi…treptat pacientii au inceput sa ramana si sa astepte 48 de ore, 72 de ore si intervalele s-au tot marit, iar pe masura ce spitalele dedicate din Cluj-Napoca s-au suprasaturat, practic ne-am vazut in imposibilitatea de a mai transfera pacienti acolo, si atunci, ca si conducere de spital am luat aceasta decizie, de a infiinta o sectie COVID la Dej”, ne-a declarat dr. Mihai Pandrea, managerul Spitalului Municipal Dej.
A fost adus personal de pe alte sectii, iar in timp ce altii au ales sa plece din sistem inca de la inceputul pandemiei, aici asistentele s-au cerut sa ramana si sa le fie alaturi bolnvilor de Covid-19.
Au trecut 9 luni, dar pandemia e departe de a se fi incheiat. 9 luni in care medici, asistente si infirmiere si-au demonstrat ca… si atunci cand nu mai poti, tot mai poti putin…si au aflat inca odata ca singura care nu oboseste este moartea.
Un Comentariu