Problema incendiilor din Dej in secolul al XVIII-lea. Piroman condamnat la decapitare
Secolul al XVIII-lea nu a fost unul infloritor pentru municipiului Dej. Pe langa ciuma si alte boli molipsitoare de care sufereau mai multi locuitori ai orasului, urbea de pe Somes se confrunta cu incendiile dese care se produceau din cauza fumatorilor, a piromanilor dar mai ales a cosurilor de fum defecte, avand in vedere ca majoritatea acoperisurilor erau construite din stuf sau paie. Din aceasta cauza, in momentul in care izbucnea un incendiu la o casa, era rare cazurile cand acesta nu se extindea la locuintele invecinate, in cele din urma arzand intreaga strada. Problema incendiilor din Dej era atat de grava incat in anul 1679 s-a ajuns chiar la condamnari la moarte din cauza incendierilor.
„In anul 1679 ard mai multe case in oras; focul a fost pus de un tigan, pe care magistratul il judeca la decapitare si apoi cadavrul sa i-se arunce in foc. Un alt incendiu mai mare in 12 martie 1697 preface in cenusa coperisul bisericii gotice din piata, impreuna cu o multime de edificii. Turnul bisericei ramase neatins.” scrie in Monografia Orasului Dej tiparita in anul 1926.
Dupa un alt incendiu puternic din anul 1752, autoritatile de atunci au ordonat demolarea tuturor cosurilor de fum la care s-au gasit defectiuni. Sase ani mai tarziu regulile s-au inasprit, astfel incat tot la doua saptamani, caporalii aveau obligatia sa verifice hornurile si cuptoarele din oras, iar daca se gaseau defectiuni, proprietarul era denuntat „magistratului”. Locuitorii orasului mai erau obligati sa aiba pregatit langa casa cate un butoias cu apa in cazul in care va izbucni un incendiu in apropiere. In anul 1762, de frica incendiilor, s-a luat hotararea ca familiile de etnie roma sa fie mutate la periferii, din cauza ca cele mai multe focuri au fost provocate de membrii acestor familii.
„O grija deosebita purta orasul cu faurii tigani sa fie departati la periferii. Cu toate acestea in anul 1762, foarte multi dintre ei se stabilira in gospodariile proprietarilor mai mari din launtrul orasului. Magistratul motivand, ca acestia fac <focuri infricosate>, admoniaza pe administratori ca sa nu mai tolereze tiganii inlauntrul orasului. Se vede ca magistratul nu uita focul mare din anul 1752, cand niste fauri tigani arzand carbuni, au aprins padurea orasului numita <Tilalmas>.” , mai scrie in monografia orasului.
Incendiul din anul 1831 a ramas in istoria orasului ca fiind unul dintre cele mai mari de pana atunci. In vara acelui an au ars toate casele de pe strada Florilor de astazi (zona spitalului) pana pe malul Somesului. Pentu stingerea lui a intervenit un intreg regiment de granita, care se afla in trecere prin Dej.
„Dupace s`au pus armele in piramida, au localizat focul, salvand astfel orasul de un dezastru, desigur cu urmari foarte grave” scria Kovacs Samu.
Foto simbol
